Monday, August 19, 2013

Casa de pe colt - Sample

Welcome back, to both you and I considering that I - at least! - have taken a few days off this past weekend. 

I figured, as I do all of my writing in English, I should post a little something of my Romanian stories. Here is one that I've written in college. I haven't finished it yet. I know I loved it back then, but probably because of graduation, I never got the chance to finish it. And honestly, I don't remember what the heck I wanted to write about anymore hehe Time can work miracles but can also help forget things. But, the good news is that I have a new ending in mind for this, obviously ten times more complicated than whatever I had envisioned ten years ago, but still a good ending nonetheless. 

Plus, I look at this piece of writing, as part of my evolutionary road in terms of writing. I can sense the change in attitude as well as in style, because no matter what languae I write in, the difference still shows. Nevertheless, just as with the Batman story back in my early days, I continue to appraise my innocence and naivety, that simple way of seeing things and believing in them as if they were for granted. It made life so much more difficult at times, but then again it always added that flavor that makes me and my writing unique: the faith that some things are that simple, that innocent and yet that real turning naivety in just a candid feature of my personality that I still rejoice every now and then. 

So here is a little sample of my work about ten years ago. Enjoy! 

                                       * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *

Alex traversa grabita strada atenta la gheata de pe carosabil. De abia putea sa isi intoarca capul sa vada daca vine vreo masina, atat era de inghetata, iar gluga de la geaca nu ii facea viata mai usoara. Undeva la mijlocul strazii se oprii sa lase o masina sa treaca. Mai bine masina decat ea pe sub masina. Cat timp astepta infrigurata privirea i se opri pe casa portocalie de la coltul strazii. In drumul ei la lucru o vazuse de atatea ori, dar acum ca era terminata i se parea superba. Mai rar sa vada asa ceva. Se gandea ce de bani pot sa aiba unii sa ridice asa ceva. Geamuri imense inchise la culoare dar prin care putea intrezari canapele imense din piele alba si aranjamente florale deosebite. Fara sa mai zica de scara interioara. Intre timp masina trecu si Alex se grabi sa ajunga pe partea cealalata. Spre deosebire de alte zile, astazi casa i se parea mai frumoasa ca de obicei. Cand sa ia coltul in dreptul casei se lovi de cineva si aproape aluneca. Inainte de a lua contact cu solul acel cineva o sustinu. Luata prin surprindere Alex se intoarse. Reusi sa isi tina si geanta si sa indeparteze de pe fata parul negru care ii bloca vederea si se uita la cel de care se lovise. Era un barbat inalt, mai inalt cu un cap decat ea, asa incat gluga cazu pe spate in momentul in care ridica privirea sa il vada mai bine. Barbatul la randul lui parea intrigat la vederea ei. Nu se cunosteau si totusi pentru cateva secunde se uitara unul la altul fara a spune o vorba.
      - Imi pare rau, nu v-am vazut... zise Alex incercand o tentativa de zambet, desi fata ii era complet amortita si nici nu prea se simtea capabila de zambete la ora aceea.
      - Nu, cred ca nu ne-am vazut reciproc. Barbatul continua sa o priveasca interesat.
            Alex clipi de cateva ori dupa care se dau un pas inapoi. Avea ceva acest barbat, ceva ce ii amintea de cartile pasionale de dragoste, un afacerist scrupulos si un afemeiat elegant. Parul ciufulit era mai lung decat indica moda dar tinuta era impecabila. Ochii caprui bateau spre negru si Alex nu putea sa isi dea seama daca asa erau ei sau era de la soare. Paltonul gros se asorta perfect cu fularul barbatesc, iar reverul sacoului ce se intrevedea intre era de aceeasi nuanta. Un parfum discret patrundea gerul de –22 de grade si o facu sa il inspire fara voie. Alex se stramba usor la idea unei astfel de analize sistematice a unui strain si se grabi sa isi ia la revedere gandindu-se ca mult alte fete ar fi tras cu dintii de o asa sansa. Omul nu parea sa fie un oarecare si mai mult ca sigur era proprietarul casei. Ei nu prea ii pasa acum, avea alte probleme mult mai serioase. Una dintre ele era sa nu interzie la serviciu.
      - Inca odata, imi pare rau... Ochii ii zambira palid dar buzele nu reusira sa schiteze nici macar o umbra de amabilitate. Se intoarse robotic si lua coltul strazii atenta la picioare sa nu alunece iar.
           In cateva momente, o masina neagra incetini langa ea in timp ce mergea. Barbatul de la poarta scoase capul pe geam.
      - Asteapta putin!
            Alex se uita la el complet mirata cu o expresie de „stiu eu prea bine ce vrei dar n-am chef acum de flirturi stupide”. Barbatul trase masina langa bordura si se apropie de ea.
      -Scuza-ma... vroiam sa te intreb... ochii i se plecara pe mainile ei, caci le stransese una in alta sa le mai incalzeasca. Nici manusile numai faceau fata frigului.
      -Ce s-a-ntamplat? De ce esti asa trista? Privirile li se intalnira si Alex incerca sa vada cat de serios sau cat de mult isi batea joc de ea. Parea sa fie serios. N-am vazut ochi mai tristi...
            Alex ofta.
     -Sincer nu cred ca se cade in plus ar dura o vesnicie. Si mai trebuie sa ajung si la lucru! Intr-un final i-a reusit zambetul, iar el zambi la randul lui. Si Doamne ce buze senzuale mai putea sa aiba. Deja era ceva tare ciudat la mijloc, asa ca Alex se scuza inca odata, ii multumi pentru grija si incerca sa il depaseasca.
     -Vorbesc serios, as vrea sa stiu ce te framanta!
            Avea o voce profunda, masculina cu accent strain. Englez. Alex putea sa isi dea sema ca este roman dar care statuse probabil prea mult dincolo de ocean. Asta ar fi explicat si casa. Fata se intoarse fara prea multra tragere de inima. Pana la urma toata afacerea astea era destul de ciudata. Ce alt strain vine dupa tine sa te intrebe daca esti bine sau nu? Asta doar daca nu vroia sa iti ia numarul de telefon pentru o inalnire amoroasa si frivola. Se vedea clar pe om ca nu era genul care trebuia sa faca eforturi sa ii cada femeile la picioare si nici genul de barbat caruia sa nu ii lipseasca la creme de la creme. Asa ca la ce i-ar fi trebuit o chestie mica si degerata, cu ochi tristi? Poate avea nevoie de putina schimbare in viata lui. Ganduri peste ganduri treceau prin capul Alexandrei in timp ce sa uita la el fara sa raspunda, constientizand faptul ca avea totusi sa intarzie la serviciu.
- Uite! Hai te duc la serviciu si pe drum imi spui de ce ai ochii tristi. Ce zici? Zambetul sarmant o irita pe fata. Asta chiar credea ca ii va iesi schema. Pe de alta parte acel al saselea simt ii spunea ca nu e chiar asa de neagra situatia pe cat o vedea ea. Se uita din nou la masina, si iarasi la el.
Pana la urma se decise si urca in masina strangand la piept geanta ca o aparatoare. Barbatul zambi si porni masina. Era cald si bine inauntru si aerul era improspatat de un parfum fin de masina si izul lui barbatesc. Ii dadea un sentiment placut si comfortabil.
      - Deci? El isi intoarse capul catre ea, asteptand raspunsul.
     - Pai... da... deci evident problema mea majora este ca trebuie sa ajung la serviciu, ca urasc frigul asta care parca nu se mai termina... si mai, adica problema mea esentiala de zi cu zi in ultima saptamana este ca trebuie sa ma mut de urgenta din apartamentul unde stau acum. Si nu imi e foarte usor pe o vreme ca asta, in mijlocul examenelor si mai ales in mijlocul anului cand deja totul este inchiriat... fara sa mai zic ca nici acum o luna mi-am sclintit piciorul si nici acum nu pot sa merg foarte bine pe el... sa car toate cate cele din apartament...groaznic! Privirea i se intunecase si mai mult, intr-un amestec de furie si neputinta. Pe acolo te rog... e langa Teatrul Gong daca stii unde e.
      - Nici o grija, inca ma descurc prin Sibiu... continua...
       Barbatul isi intoarse privirea de la drum pentru un moment incat sa-i adreseze un zambet cald. Alex il privi atenta o secunda putin rusinata ca ii atrasese atentia. Trase adand aer in piept si se cufunda in scaun neindraznind sa continue discutia.
     - De ce te-ai oprit? Zambetul lui radia liniste. Senzatia stranie de pericol si incertitudine pe care o avusese pana atunci se transforma incet intr-o senzatie placuta de comfort. Alex ofta adanc fara sa stie nici ea exact daca ofta de usurare sau de amaraciune cu gandul la problemele care o macinau. Un apartament de inchiriat nu e asa o tragedie, continua necunoscutul pe o voce vesela dar calma. Se poate rezolva.
Alex zambi cu toata forta ramasa in urma gerului de afara care o afecta inca.
      - Nu si pentru mine... dar o sa vad cum fac. Imi dau seama cat de exagerata sunt si ca vad situatia mult mai neagra decat este, dar sunt inca in perioada de panica. Cu speranta ca in curand voi trece la stadiul de gandire...
        Rasul barbatului de la volan o lua prin surprindere. Sinceritatea ei i se parea nu doar joviala dar si bine venita intr-o zi asa posomorata.
      - Uite ce iti propun, reusi sa spuna dupa un minut de relaxare. Muta-te la mine.
        De data asta a fost randul ei sa rada. Din inima. Da. Cu siguranta idea era nauca cu totul.
      - Da... nu cred ca este cea mai buna idee... continua Alex abtinandu-se sa nu rada in continuare si sa nu para complet deplasata. Omul parea ca vorbeste serios.
      - De ce nu? Am o groaza de spatiu care sta complet nefolosit. Eu sunt mai tot timpul plecat din oras, uneori chiar si din tara si este mai costisitor intretintul unei case decat mi-am imaginat. Asa as sti ca este cineva permanent acolo si nu mi-as mai face probleme, avand o persoana de incredere. Barbatul o privi deschis. Alex inghiti in sec pentru o secunda.
       - Nici nu ma cunosti. Cum poti sti ca sunt o persoana de incredere?
Pentru ca esti ingrozitor de frumoasa, de dulce si exacerbat de sincera si vorbareata. Dar nu o spuse cu voce tare. Barbatul clipi de cateva ori sa estompeze gandurile ce dadeau navala in mintea lui.
      - Sunt un om de afaceri. Prima impresie conteaza enorm si o iau in calcul foarte serios. Am un instinct destul de bun. Asa am ajuns sa construiesc casa ... se uita la ea si zambi. I-a facut cu ochiul ca si cum i-ar fi impartasit un mic secret. Alex se simti putin cu musca pe caciula. Sa o fi vazut oare de cate ori trecea prin fata casei si se uita prosteste gandindu-se ce neam de traista trebuie sa fi avut banii sa ridice ditamai palatul? Exagera evident, era o casa normala, dar mare si de mult prea bun gust ca ea sa viseze vreodata la asa ceva. Sau cel putin nu in urmatorii 25 de ani.
      - Eu nu sunt om de afaceri si aleg foarte prost partenerii. Imediat regreta cuvantul ales cand vazu sclipirea de moment din ochii negrii.
    - Atunci lasa-i pe ei sa te aleaga pe tine. Optiunea asta pare sigura din perspectiva acestui partener. Zambetul lui avea o conotatie usor diferita de pana acum si se uri pentru aceasta scapare. Isi reaminti ca nu vroia sa o sperie. Nu realiza insa de ce era asa de preocupat sa nu sperie o straina.
     - Nu ma pot muta la tine, pe bune. Doamne, parca ii vorbea unui prieten vechi. Cum isi permitea? Adica nu se cade. Si oricum nu as putea avea grija de toata casa, este imensa. Si mai toata ziua sunt plecata, facultate, serviciu, proiecte. Nu prea stau pe acasa.
     - Dar macar va fi un suflet acolo... si fraza se rupse... cand vin eu tarziu acasaObosit. Dar nu putea continua. Cu siguranta se va vedea diferenta.
      - Sa stii ca chestia aia cu mana unei femei nu e neaparat un adevar universal... zambi provocator la ideea dezastrului pe care poate sa il produca specia Afroditei daca doreste.
    Barbatul de langa ea rase dupa care trase adanc aer in piept. Nu va fi usor sa o faca sa accepte propunerea lui, dar in sufletul lui parea sa aiba deja o certitudine.
       - Haide... vino la mine.
Alex il urmari cu o privire poznasa.
- Nu este usor sa urmezi o astfel de chemare.
-      Mi s-a demonstrat de multe ori contrariul, contracara el cu amuzament.
-      Motivele mele sunt sigur diferite  fata de persoanele dinaintea mea, il apostrofa Alex, punctand exact idea de baza.
Barbatul o privi in timp ce isi roti incet gatul sa si-l dezmorteasca din inclestarea fularului.
-      Deci accepti?
-      Sti, nu mi-au placut niciodata barbatii prea siguri de ei! Alex il scruta din ochi.
-      Sunt mai nesgur pe mine acum decat iti poti imagina. Nu am decat o carte, trebuie sa o joc asa cum   pot mai bine.
-      Nu ti se pare totusi ca risti sa pierzi daca impingi lucrurile prea tare?
-      Si le imping prea tare?
Intrebarea lui aduse liniste in masina. Alex ar fi vrut sa ii spuna ca da, dar ar fi mintit. Ii placea felul lui de a fi prudent si totusi increzator, direct dar ironic si subtil.
-        Nu... putin.
Barbatul zambi.
-          Accepta. Nu are rost sa iti spun ca nu sunt un obsedat sexual sau un exotic cu prea multi bani care nu isi mai gaseste alta preocupare decat agatarea femeilor cu oferte tentante. Esti in siguranta cu mine. Cu mine e mult spus, o sa ma vezi asa rar incat o sa ajungi sa fi stapana pe casa. O privi cald.
        Cata incredere putea sa aiba in acest om, asa dintr-o data. Sau poate nu judeca limpede, ingrijorata fiind ca se va trezi cu toate bagajele in strada in mijlocul iernii, cu un picior aproape rupt si inca 4 examane batand la usa. Nu o fi fost ea femeie de afaceri dar nici flerul ei nu era asa palid. Nu exista nici un mojicism sau flecareala goala in cuvintele barbatului de langa ea. In sufletul ei licari o speranta sugrumata si incerta. El o surprinse si vru sa o ia de mana sa o linisteasca. Insa mana se opri la mojlocul distantei dintre ei, ezitand.
-      Batem palma?
-      Nu e asa usor... 
-      Nu mai cauta motive. Oricare ar fi sunt rezolvate.
-      Chiar crezi ca poti rezolva totul nu-i asa? Ii putea ea da cateva probleme de rezolvat sa il vada atunci pe cunoscatorul asta reusind un miracol.
-      Nu chiar, dar cu siguranta pe ale tale da. Surasul strengaresc o lasa fara replica.
-      Cand te poti muta?
-      Evident nu acum. Intr-un weekend.
-      Weekendul urmator.
-      Intr-un weekend.
-      Weekendul urmator.
     Alex ofta. O innebunea!
-Weekendul urmator.
- De ce ai nevoie?
- De nimic.
    Barbatul ofta.
-      Inca odata. De ce ai nevoie?
-      De nimic pe bune! Imi impachetez singura lucrurile si le aduc.
-      Cum? In brate pe skiuri? Pe sanie? Iti sugerez ca in toate cazurile sa ai grija sa nu te impiedici in bandajul de la picior! Rase si dezvalui sirul de dinti albi perfecti. Alex se simti si mai insignifianta. Ea era doar draguta. El era frumos. Doamne. La ce se gandea. Poate nu era o idee asa buna sa se mute cu el. Nu. La el.
-      Sa nu cazi iarasi in tenebrele suspiciunii ca nu isi are rostul. Parca te grabeai la serviciu, asa ca nu ai timp de prostii!
    Alex deschise ochii larg. Masina era oprita de cel putin 15 minute in fata birourilor iar ea sta acolo sa discute cu un strain despre mutarea ei iminenta in casa acestuia. Casa pe care o admirase cu jind atatea luni. Isi stranse repede fularul si manusile, apuca geanta in graba si deshise portiera. Se intoarse insa sa il mai priveasca inca odata. Atent. Barbatul statu nemiscat stiind ca era supus unei examinari finale. Brusc sa intinse catre ea, atat de aproape ca o ingheta cu miscarea lui mai tare decat frigul de afara.
-      David!
     Alex clipi de cateva ori. David. Numele ei preferat. Nu era posibil! Ar fi vrut sa injure putin asa cum facea de obicei cand era stresata, dar se abtinu.
-      Alex.
     David ii stranse mana si ii lasa intre degete o carte de vizita.
-      Suna-ma pentru ca nu mi-ai lasat nici un numar de telefon. Sa nu ma faci sa stau acasa sa te pandesc cand mai treci pe acolo! Oricum niciodata nu stai prea mult asa ca n-as puca sa pun ceva pe mine sa te prind din urma...
Deci o vazuse! De mai multe ori inca! Alex stranse din ochi cateva secunde. Putea sa ii simta zambetul si prin ploapele inchise. Ofta puternic.
-      Ok. Te sun.

David se retrase si schimba viteza cu piciorul inca pe frana. Mai arunca o ultima privire, temandu-se parca sa nu fie si ultima. Portiera se inchise si masina demara pe pavajul inghetat. Alex se simti descumpanita stand pe trotuarul lipsit de viata, fara echilibru si trista. Trezeste-te! Asta nu-i un basm, si nu ti-a calcat Fat Frumos pragul casei! Pune mana si mergi la serviciu, bea o cafea, spala-te pe fata si gandestete cum o sa platesti chiria la o casa asa mare! Pana si ideea de chirie la conacul ala o facu sa zambeasca. Se strecura butucanos printre usile rabatante si intra in cladire. 

No comments:

Post a Comment