Growing up (Part I - The little writer)

Ok
Ok, so it took me a while before deciding to make this public. Hahaha... Oh man! Ok, this is one of the very first stories I ever EVER wrote, and I was somewhere between ten to twelve years old. And I know this because of my English. As you can see, my English back then was... rudimentary to say the least. Of course I have this story written in hand writing, with my exceptionally beautiful and neat hand writing - that I had back then! - and the reason why I put it on the computer (in the exact form I wrote it then!), it's because I'm afraid one day the pencil will wash away and I'll lose such precious memories.

I can tell you that back in the day, as we were barely stepping out of communism, I did not have access to any foreign cartoons, but I had a few friends whose parents worked abroad and that's how I ended up having one or two tapes with Batman. Of course, we didn't have a VCR, BUT I had other friends who did :) So I sneaked from home to watch them after school and it brought so much color into my childish world. I fell in love with Batman (which doesn't really happen today haha) and his action stories and the possibility of a secret love affair between him and Felina. I did not realize her name was Cat Woman at the time haha But anyways, I started writing my own stories and somehow I thought that by introducing words in English I would make it sound more realistic, because the cartoons were also in English. I do realize that as a kid I was a copy-cat, I found inspiration in everything. I remember I got a prize in 5th grade because I disliked the ending in the novella Puiul and came up with one of my own and in the quarterly test paper, I used my ending instead of the real one haha I got a slap on the wrist but also a good grade. I hate sad endings, what can I do?

I should mention that I started studying English only in 6th grade. So at this point, my English consisted of my self-taught vocabulary from cartoons and conversational dictionaries. I knew a lot of words by pronunciation but couldn't recognize them in writing. So... man oh man! 
Enjoy! 

PS: I still can't believe I'm putting this up. It is sooooo incredibly childish and stupid and ridiculous. My God! hahahahaha I'm going to have to leave comments to my own story, I'm sorry, but this is just too hilarious for me!

PSS: If you wonder how I knew of places in the world like New York and stuff - other than the cartoon itself, I read a lot, but my mom had a really old pocket book with maps of all the continents and of each country and I used those to trace my adventurous journeys across the globe... I should take a picture of that one day and show it to you. I think mom still has it :)
________________________________________________________

Colierul

            Pe peretele unui bloc înalt de 12 etaje, aflat în centrul New Yorkului pe la miezul nopÅ£ii, o umbră se caţără la fel ca ÅŸi o pisică. Era vestita Felina: o fată foarte frumoasă, îmbractă într-un costum de piele neagră. Unghiile ei din fier, automate, o ajutau în acÅ£iunea ei de escaladre a peretului. Ajunsă la etajul 11, felina, cu una dintre unghii taie geamul.
-- Acum e rândul tău! Pissi-ckatt! - seriously?!?! hahaha
-- Åži pisica intră în apartament, sare peste undele ultraviolete ÅŸi razele de laser ale sistemului de alarmă. Apoi ia colierul de la gâtul  manechinului artificial ÅŸi îl aduce felinei.
            Aceasta cu o expresie de mulÅ£umire ia bijuteria ÅŸi o pune în buzunarul de la piept. Atunci când se pregătea să plece, de după colÅ£ apare o umbră: cea a lui Batman. El, uitându-se la fată, îi spune:
-- Deci aÅŸa felina, furi din nou?
-- Da! Pentru că ÅŸti prea bine: furturile mele sunt bazate pe rezolvarea unor cazuri dintre cele mai grele din poliÅ£ie. (I was a punctuation freak! haha like anyone would realize in speach that there was a pause there!)
-- Da! Dar un colier nu rezolvă actualul caz cu mafia.
-- De unde ÅŸti?
-- Vei vedea de unde!
            Åži zicând acestea s-a ÅŸi repezit ca un fulger să o prindă. Felina sare însă pe blocul celălalt, unde îşi ia pisica în braÅ£e ÅŸi zice cu un glas prefăcut:
-- Sărmanul Batman! Avea de gând să mă prindă. Însă eu am sărit şi el nu!
-- Chiar aÅŸa?
           Din colÅ£ul cel mai întunecat Batman se arată înlăturându-ÅŸi pelerina.
        Felina îşi arată unghiile, însă el înaintează. Văzându-se în pericol, Felina fuge urmată îndeaproape de urmăritorul ei. Când în final obosită, coboară scara de incendiu a unei clădiri, cu speranÅ£a salvării în ochi, vede la baza acesteia pe Batman. Negăsind un alt mod de a scăpa de el îl zgârie pe umăr ÅŸi fuge, uitându-ÅŸi pisica în mijlocul ÅŸoselei pe care mergea cu viteză un camion.
-- Nuuuuuu... uuuuuu! (hihihihi!!!) Se aude glasul disperat al fetei, de pe imobilul celălalt.
         Dar în aceeaÅŸi clipă, ca un viscol Batman îi salvează pisica, pe care o mângâie cu blândeÅ£e pe trotoarul de dincolo de stradă. Apoi, la un semn al stăpânei ei, aceasta o zbugheÅŸte spre ea. Felina, îşi răsfaţă pisica, apoi se uită la Batman ÅŸi îi trimite, drept mulÅ£umire pe aripile vântului un sărut pe care el îl primi cu un oftat lung.

Licitaţia
-- Doamnelor şi domnilor în această seară, vom scoate la licitaţie pentru un post de bodyguard, pe unul dintre cei mai vestiţi poliţişti: Anthony Boris! Doamnelor pregătiţi-vă! Apare!
-- Buna seara doamnelor! Domnilor!
-- ÃŽncepem de la suma de 10.000$! 
-- 20.000$!
-- 20.000$ odată! 20.000$ de două ori! 2...
-- 25.000$!
-- 30.000$! se aude un glas hotărât din mulÅ£imea de voci. (after working in a bank now, I realize I shouldn't be wasting money so easily! I could've bought a condo with that!)
            Unul dintre reflectoare pune în lumină o prefrumoasă (oh man! I think this came out of my - vocabular de expresii frumoase - I used to have one back then!) domniÅŸoară cu ochi albaÅŸtri, cu pielea albă, păr lung, bogat de culoarea aurului, suplă într-un cuvânt de o frumuseÅ£e rară. (Jesus Christ! hahaha)
            ToÅ£i bărbaÅ£ii prezenÅ£i în sală, îşi simÅ£iră gulerele cămăşilor prea strâmte ÅŸi incomode, ceea ce-i făcu să le lărgească. Anthony îşi aranjă papionul ÅŸi coborî de pe scenă, în timp ce prezentatorul anunÅ£a acceptarea de către domnul poliÅ£ist a ofertei domniÅŸoarei care consta în suma de 30.000$.
            Faţă în faţă cei doi îşi zâmbiră reciproc.
-- Bună! Eu sunt Alice Taylor.
-- Buna! Anthony Boris.
            După ce îşi strânseră mâna în semn de salut, ea îi înmânează cecul care conÅ£inea banii promiÅŸi ÅŸi cartea ei de vizită.
-- Aş vrea ca mâine seară la ora 20:00 să-mi faci o mică vizită. Doresc să îţi dau informaţii în legătură cu ceea ce vei face.

Vizita
            A doua zi la ore 19:30, în apartamentul lui Alice, era liniÅŸte.
-- Alice, tu eşti? Întrebă Mowie când aude zgomotul produs de închiderea uşii de la intrare.
-- Eu sunt!
-- Ai avut o zi grea la facultate?
-- Da.
-- Pregăteşte-te! La ora 20:00 ai o vizită sau ai uitat?
-- A, o vizită! Vestitul Anthony Boris.
            După ce s-a fardat ÅŸi s-a îmbrăcat cu orchia din mătase albastră, aÅŸteptă să apară importantul musafir.
            La ora 20:00 soneria ...
-- Da, vin. A, intră ... Batman.
-- ?!
-- Nu fi şocat! Intră, ia loc! Nu te-am luat ca să îmi fi bodyguard, pentru că nu am nevoie de aşa ceva şi asta tu o şti bine.
-- Eu n-am de unde să ştiu.
-- Ba şti bine, Batman că mă pot apăra şi singură.
-- N-ai nici o dovadă să-mi spui că eu sunt Batman! zise Anthony furios.
-- Ba am; vrei sa ţi-o arăt?
-- Sigur!
-- Dă-ţi haina jos şi descheie-te la cămaşă.
-- Ce?
-- Asta ca să îţi arăt zgîrieturile făcute de mine.
-- Deci tu eÅŸti vestita Felina!
-- Vezi că ai ghicit! (God! The conversations is so... intense! hahahaha!)
            Atunci el se ridică brusc în picioare, se uită la ea cu o privire cercetătoare ÅŸi-i spune cu un ton grav.
-- Dacă tu eşti Felina, înseamnă că tu ai şi colierul!
-- Exact!
-- Şi mă rog, ce caz rezolvi tu cu acest colier?
-- Gândeşti că este foarte preţios, dar nu este decât un fals al mafiei, deci...
-- Poţi să-mi dovedeşti? Replică el repede.
-- Vezi înscrisă pe el vreo marcă ce-i contestă valoarea sau ceva asemănător?
            Anthony luă colierul ÅŸi îl privi cu mare atenÅ£ie. Nu era nici o marcă care să arate locul fabricaÅ£iei bijuteriei.
-- Ei vezi? Acum mă crezi? Şi asta nu-i totul! Dă-mi colierul.
      Luând colierul, îi striveÅŸte piatra cea mare între degete. (she must've gone to the gym a lot!)
-- Eşti nebună! spuse el reprezindu-se şi prinzând-o de încheietura mâinii. Poate, printr-o eroare nu l-au marcat, dar poate avea o valoare inestimabilă!
-- Da; într-un fel, da, are. Iată! Şi îi întinde un mic bileţel ivit dintre resturile smaraldului. Asta reprezintă adevărata lui valoare!
            Citind bileÅ£elul, Anthony exclamă:
-- Dumnezeule! Dar aici ... dă toată mafia pe mâna poliţiei! De unde ai ştiut de el? O întrebă arătându-i mesajul. De ce-mi spui mie?
-- Da: prima întrebare, primul răspuns: surse confidenÅ£iale "Top Secret" mai precis, aÅŸa ca la voi. A doua întrebare, al doi ... (I love it how I always felt the need to repeat some things in their English version!)
-- Termină cu politeţea asta! Începi să mă enervezi!
-- O.K. Tu eÅŸti Batman ÅŸi e îndeajuns să pronunÅ£i acest nume ca să te gândeÅŸti la "cofidenÅ£ial", "bine", asta pe de o parte, iar pe de altă parte: "Batman ÅŸi Felina cuplu mondial pentru binele Americii", nu sună bine? ÃŽncheie Alice cu un zâmbet pe buze ce-i lumină chipul, făcând-o ÅŸi mai frumoasă.
-- Nu prea!
-- Da? De ce? Nu cumva pentru că eu fur şi tu eşti tocmai un sistem antifurt?
-- Stai ...
-- Nici gând: să te lămuresc dacă n-ai înţeles încă...
-- Am spus să te opreşti! Am putea lucra împreună dar să să te laşi de astfel de jocuri!
-- Niciodată! Nu văd alt mode de a opera! Cel puţin pentru mine! Nu am puterea ta ca să pot aborda principiul tău de luptă! ...
-- dar eşti bună!
            Un gest al fetei, îl făcu să micÅŸoreze pedestalul pe care o ridicase.
-- ... Mă rog, destul de bună!
-- Aşa da; acum am uitat şi ce-am vrut să-ţi spun ... Îmi vine să te iau la palme; chiar nu înţelegi? Credeam că eşti mai deştept ...
-- Sunt! Dar tu nu înţelegi că poţi! Vei putea; încearcă!
-- Bine, m-ai convins. Astă seară vreau să fac câteva fotografii în dosarele mafiei roşii.
-- De ce?
-- Deaia!
-- ...

Actul de salvare
            După discuÅ£ia aceea atât de "liniÅŸtită", Anthony îşi ia rămas bun de la gazdă, nu înainte de a-i arunca o privire ce exprima ÅŸi curiozitate, dar ÅŸi nedumerire.
            Imediat după plecarea lui, studenta noastră se ÅŸi pune în acÅ£iune prin personajul ei preferat: Felina. Ea ajunge la reÅŸedinÅ£a bandei criminale condusă de Leti Villabia, poreclită "Jena" îmbrăcată întotdeauna în roÅŸu, de unde ÅŸi numele de mafia roÅŸie. Felina pătrunde în camera "de ÅŸedinÅ£e", apoi în arhivă, ÅŸi la urmă în camera unde se afla seiful. Descoperind mecanismul, ea deschide uÅŸa seifului ÅŸi scoate toate dosarele ÅŸi face poze. Dar sistemul de alarmă detectează prezenÅ£a cuiva în camera seifului. Atunci, întreaga bandă îşi urmează stăpâna la locul respectiv ÅŸi încep să treagă asupra fetei. Aceasta se urcă ÅŸi începe să alerge de-a lungul tuburilor de aerisire, însă un mafiot îi iese în cale. Drept primire, Felina îl umple cu figurinele ei micuÅ£e din sticlă reprezentând pisicile ÅŸi care sunt una dintre armele ei de atac ÅŸi apărare(just in case you people didn't understand exactly the use of these "weapons" hahaha)
            Pe bloc o aÅŸteaptă însă o altă surpriză: câţiva oameni ÅŸi Jena îi blocară calea. ÃŽn încercarea ei de a se salva se aruncă cu intenÅ£ia de a ajunge pe celălalt imobil. Saltul nu a fost prea puternic ÅŸi nu s-a putut decât agăţa de marginea celuilalt bloc.
            Dar să o lăsăm pe Felina pentru un moment ÅŸi să îl însoÅ£im pe seriosul nostru poliÅ£ist ÅŸi bodyguard, care, imediat ce a ajuns la secÅ£ia de poliÅ£ie, a început să cerceteze furturile ÅŸi să ancheteze crimele pentru a nu se mai gândi la Felina ÅŸi discuÅ£ia avută cu ea. Pentru un timp a crezut că reuÅŸeÅŸte, dar telefonul sună ...
-- Alo? Secţia de poliţie nr. 1?
-- Da. La telefon poliţistul de serviciu Anthony Boris. Cu ce vă pot ajuta?
-- A... ? Vestitul Anthony ... domnule ... eu ... (it couldn't have been any other way but "vestit"! hehe)
-- Vă rog doamnă sau domnişoară: fără sentimentalisme. Despre ce este vorba?
-- S-au auzit pe strada Geepsi – King focuri de armă ÅŸi o fată ... a, e Felina, stă atârnată de marginea unui bloc. (no comment!!!)
-- Ce? Unde aţi spus?
-- Strada Geepsi-King, nr. 10 ... Am putea să ne întâl...
-- Mulţumesc, foarte mult. Vin imediat!
-- Dar ...
-- Nimic. Bai. (no, that really was meant to be "bye" in case you were wondering haha)
            ÃŽmbrăcând costumul de Batman, Anthony  pleacă la locul incidentului. Acolo, Jane tocmai trăgea cu un pistol de calibru mare asupra Felinei. Din fericire nu a atins-o, dar a provocat o explozie ce a aruncat-o în aer. Văzând abisul deasupra căruia plutea ÅŸi fiind rănită la umăr, Alice a leÅŸinat.
            Batman reprezindu-se o apucă de mijloc, o trage în braÅ£ele sale ÅŸi o poartă ca un fulg în întunecimile unui colÅ£ dintr-o casă. Acolo, o întinde uÅŸor pe canapea ÅŸi o stropeÅŸte cu apă după ce îi scoate masca. Apoi se aÅŸează lângă ea ÅŸi o priveÅŸte. "Cât e de frumoasă! N-ar trebui să se expună unui pericol aÅŸa de mare; cine ÅŸtie poate lucrând împreună mă voi îndr..." (deep down inside, my men are always sensitive hahah! some things will never change!)
-- Ah! Capul şi umărul meu parcă sunt de piatră! Spune Alice deschizând ochii ei mari şi albaştrii.
-- Te-ai trezit! Zise Anthony puţin încurcat, scos atât de brusc din gânduri. Îmi pare bine că te-ai întors în lumea reală. Ţi-am spus să ...
-- Taci! Îl opti ea punându-i un deget pe buze. Nu vreau teorie, am să îţi explic mai târziu ce s-a întâmplat. Eu vreau să-ţi ...
-- Taci! Spuse el cu un zâmbet atrăgător pe buzele lui frumos conturate. Fără mulţumiri!
-- Dar nemulţumiri există? Întreabă Alice cu un chip mai destins.
-- Da. Te-a văzut o admiratoare de-a mea şi m-a sunat fără să ştie că eu eram acolo şi era s-o iau de la capăt cu cearta, dar de data asta m-a înţeles.
-- O admiratoare?
-- Exact! Spuse el cu o privire cercetătoare.
-- Nu ştiam că ai o admiratoare!
-- Nu? Mă mir! Credeam că esti una dintre ele.
-- Te înşeli!
-- Văd! Dar ...
-- Nici un "dar" nu primesc cadouri! (hahaha! I love myself as a kid!)
-- Oh, femeile! Termină Anthony oftând.

Åžeful
            ÃŽmbrăcat în blugii lui preferaÅ£i (at 31 I would add "mulati" hahaha!), în tricou ÅŸi cu geaca de piele pe spătarul scaunului, cu pistolul lângă el, Anthony rezolva de zor o problemă pe calculator.
            Åžeful său, Micky Anderson, îi face semn să vină la el în birou. Ridicându-se cu greu, poliÅ£istul se îndreaptă către birou.
-- Anthony! Uite care este problema: ai o vizită.
-- Iar? Oh! Bine?
-- O superbă domnişoară. Cred că aici e ceva deosebit. E splendidă omule şi de aceea cer explicaţii! Încheie Micky cu un zâmbet ştrengăresc.
-- O să le ai.
            Åži zicând aceasta îşi luă geaca ÅŸi ieÅŸi pe uşă. ÃŽn hol ...
-- Bună.
-- Alice?! Începi să-mi dai de furcă! Ce i-ai spus portarului?
-- Că sunt o admiratoare de-a ta!
- I-auzi! Ce minciună sfruntată! Te pricepi! Ce i-ai spus?
-- Bine, dar promiţi să nu te superi?
-- O.K.
-- Am spus că sunt .. lasă, hai să mâncăm, mor de foame; o să-ţi spun la restaurant.
            Acolo, Alice începu să-i povestească ce a mai făcut, să-i înÅŸire multe alte lucruri neinteresante, dar Anthony ...
-- Portarul?
-- Ce-i cu el? Se făcu Alice a nu-l cunoaşte.
-- Cum ai ajuns la mine! Cum l-ai păcălit?
-- Am spus că sunt logodnica ta! Zise ea, abţinându-se să nu râdă.
-- Åži mai ÅŸi! Åži verigheta "my darlying"(and this is where the fun part begins! haha)
-- I dont knoc where is it. I forghet it.
-- Da. I endstent. I knoc the probleme.
-- Te-ai supărat?
-- No.
-- MinÅ£i! Adică "you light"! Când eÅŸti supărat, se cunoaÅŸte! (Cherry on the cake baby!)
-- Nu, nu, nu şi iarăşi nu! De câte ori să-ţi spun că nu sunt supărat!
-- I see. You aren't meed, you are engrid. Pentru a-mi dovedi contrariul: sărută-mă: Kiss-my! (ok, I spoke too soon! Kiss my applies for 31 not 10 !!! hahaha)
-- Ce să fac?!
-- Da. Să mă săruţi: ai auzit bine.
-- Hai să ne plimbăm să te aeriseşti!
-- Nu crezi că vor fi geloase admiratoarele tale?
-- Încetează să îţi mai arăţi colţii! Să mergem!
            Åži luând-o de braÅ£ ieÅŸiră la o mică plimbare. Alice cumpără floricele ÅŸi ronţăind cu poftă, începu iar să vorbească prostii:
-- Ce ar fi să îmi povesteşti despre prietenele tale? Presupun că sunt multe! Zise ea pe un ton ce lăsa să se înţeleagă mai multe lucruri.
            După ce o privi cu puÅ£in dezgust, privirea îi deveni întrebătoare. Ochii lui verzi ca apa mării în apusul soarelui, se înfipseră cu obrăznicie în ochii nevinovatei copile. Alice se făstâci ÅŸi roÅŸind până în creÅŸtetul capului, continuă:
-- Deci?
-- Chiar te interesează?
-- În mare măsură ...
-- Aha! Nu am nici o prietenă, nu m-am culcat cu nici o femeie ... Altceva?
-- Nimic! Mersi. Dar în privinţa culcatului, puteai măcar să te cul ... a, a, să dormi cu ele ... în pat!
-- Ah! Dumnezeule! De ce te-am cunoscut! Oftă Anthony, trecându-şi mâna prin buclele negre ca pana corbului, ce-i încadrau faţa, la fel ca şi rama unui tablou.
-- Deaia! Începu Alice să râdă din toată inima de criza de nervi a tovarăşului ei de drum. Ascultă, zise într-un târziu, când se potoli, vreau să mă înveţi karate.
-- Dar de ce, tu nu şti? Eşti cea mai bună de la Academia de Fete şi ...
-- E bine precizat "de fete"; la noi nu se fac stilurile de karate intensive. Tu trebuie să le ÅŸti, ai 20 de ani, încheie ea cu o voce gravă ca de dragon călcat pe coadă. (20 years old must've seemed like a million years away back then, now I don't remember much from it hahah)

Scuze
-- Gata, am termiat! Acum şti tot ce ştiu şi eu în domeniul karatelor! Să nu te mai prind că spui "nu ştiu" că te mănânc!
-- Yes, seur!
-- Ah ...!
-- Ascultă ... mersi mult.
            Anthony se uită la ea pe sub sprâncene ÅŸi zâmbi uÅŸor.
-- Serios, adăugă Alice pentru a fi convinsă că l-a convins de seriozitatea cu care vorbea ea.
-- Pentru nimic!
            Se lăsă un moment de tăcere, care fu spart de glasul piÅ£igăiat al lui Alice.
-- Pe cine comemorăm?
            Anthony se uită mirat apoi dându-ÅŸi seama de farsă ridică din umeri, oftă ÅŸi se grăbi să adauge:
-- Ori sunt eu prost ori eşti tu nebună! Ai stricat singurul moment de tăcere de când te-am cunoscut!
-- Nu mi-am dat seama! Scuze! Râse Alice cu poftă. Te rog iartă-mă!
-- Termină! Strigă Anthony luând-o de mână şi strângându-i-o atât de tare încât fata ţipă de durere dar nu încetă să râdă, ceea ce-l făcu pe Anthony să-şi dea ochii peste cap şi să slăbească strânsoarea.
-- N-ai nici un tratament împotriva râsului meu, zise Alice masându-şi încheietura mâinii.
* * * * * * * *
-- O, my herou! My love!
            Anthony se strâmbă ÅŸi se pregăti de o nouă luptă cu admiratoarele sale. Când se întoarse însă nu mică îi fu mirarea când o zări pe Alice în cadrul uÅŸii. ÃŽmbrăcată într-o fustă scurtă ÅŸi o mini bluză de un albastru marin ca ÅŸi ochii ei zâmbea ÅŸtrengăreÅŸte tânărului ce făcuse ochii mari cât cepele de la biroul la care se afla.
-- Alice! ...
-- Da!
-- Ce cauţi aici? De ce mă chinuieşti?
-- Pe tine te caut. Dar nu ştiam că te-a chinuit atât de mult dorul după mine.
-- Stai jos, poate n-o să mai fi aşa de stresată! Şi-i indică scaunul din faţa biroului lui.
-- Vreau să te văd! Zise Alice încrutându-se.
-- Dar ce, nu mă vezi? Îţi trebuie ochelari! se înfurie Anthony.
-- Nu te văd de dosarele alea de pe birou, şi mai taci din gură! mârâi Alice.
            Anthony ăşi scutură cârlionÅ£ii parcă de un praf nevăzut ÅŸi spuse:
-- N-am ce face!
-- Ba ai! Şi Alice cu o mişcare rapidă le zbură pe toate de pe birou făcând curăţenie.
-- Titanais! Mult mai bine, spune tu!zie ea scuturându-ÅŸi mâinile de praf.
            Tânărul sta nemiÅŸcat de cealaltă parte a biroului uitându-se fix la fata din faÅ£a lui care îl scotea din minÅ£i încât cu o miÅŸcare la fel de rapidă o apucă de braÅ£ vrând s-o îndepărteze de birou. Cum fata se opuse instinctiv, Anthony o luă în braÅ£e, se aÅŸeză pe un scaun ÅŸi o imobiliză prinzându-i cu o mână mâinile iar cu cealaltă îi imobiliză picioarele. Uitându-se în ochii ei îi spuse furios:
-- Dacă dosarele alea nu erau sigilate, acum numai foi erau pe aici, tu ...
-- Dar au fost sigilate aşa că ... adăugă fata încet.
-- Dar ... privirea fulgerătoare a bărbatului o opri; tu nu aveai dreptul să le arunci de pe birou, n-aveai nici un ...
-- Jossss ...! Å£ipă fata când zărise pe Jessica trăgând în secÅ£ia de poliÅ£ie.
            Anthony cu Alice în braÅ£e se aruncă pe podea neÅ£inând seama de nimic doar de fermitatea braÅ£elor lui în jurul umerilor ÅŸi mijlocul fetei. Geamul spart de ploaia de gloanÅ£e căzu peste ei dar Alice nu păţi nimic căci era lipită ÅŸi acoperită de trupul tânărului. Când potopul morÅ£ii se sfărÅŸi, Alice reuÅŸi să privească în jur. Dezastrul era de nedescris. ÃŽn afara de pereÅ£ii găuriÅ£i rafturile erau răsturnate, puÅ£inele obiecte din sticlă era ciobuleÅ£e împrăştiate peste tot. Nici chiar geaca de piele a lui Anthony nu scăpase. Un geamăt îi readuse privirea asupra trupului deasupra ei. Anthony rotindu-ÅŸi încet capul se ridică amorÅ£it. Sângele tâşnit din multiplele răni îi pătase cămaÅŸa ÅŸi pantalonii. Alice se ridică ÅŸi îl împinse, aÅŸezandu-l pe un scaun. Găsind cutia medicală sub niÅŸte cărÅ£i căzute de-a valma pe covor se întoarse la rănit ÅŸi îi bandajă rănile.
-- Dumnezeule! Geaca mea! Scumpa mea geacă! Pentru asta o nenorocesc! Zise Anthony zâmbind pentru a destinde atmosfera, deşi durerea îi ardea tot trupul. Neprimind nici un răspuns sau vreo replică, ceea ce era neobişnuit, Anthony îşi îndreptă privirea către cea care îi bandaja braţul şi al cărei chip era ascuns de buclele aurii. Tânărul o obligă să îl privească ridicându-i cu un deget bărbia. De abia atunci observă cum jucau lacrimile în ochii limpezi ai fetei.
-- Pe cuvânt că nu am vrut să se întâmple asta, spuse suspinând.
-- Dar n-a fost ...
-- Ba da! A fost vina mea şi numai a mea şi şti de ce. Mafia Roşie. Nu trebuia să mă duc. Te rog iartă-mă ... spuse fata în timp ce un val de lacrimi îi inundă faţa. Din cauza mea arăţi aşa cum arăţi. Puteai fi omorât ...
-- Ca ÅŸi tine. Mirat dar ÅŸi impresionat de frumuseÅ£ea ÅŸi gingăşia acestei fiinÅ£e (oh yeah!) tânărul o strânse la piept legănând-o în timp ce-i mângâia părul.
-- Poate nu te-am făcut să îşi dai seama dar ţin mult la tine şi n-am chef să te pierd, mai adăugă fata înainte de a se pierde într-un hohot de plâns pe umărul celui care o strângea în braţe.

Te iubesc
-- Åži vine ÅŸi Revelionul! Doamne ce-a trecut timpul! Nu-i aÅŸa Mowie?
-- AÅŸa-i Alice. Eu plec la ai mei, tu?
-- Nu ÅŸtiu. Nu ÅŸtiu.
-- ... Cum adică?
-- AÅŸa. Te rog ...
-- Bine. Scuză-mă, a fost doar o întrebare. Pa. Ne revedem la anul.
-- Pa.
            Zgomotul uÅŸii sparse parcă ceva în sufletul fetei; era singurul Revelion pe care-l petrecea de una singură.
-- Ei să ne apucăm de pregătiri. Cozonac, prăjituri, ecleruri, tort de portocale, aperitiv, felul II, ... o ce multe! (inspired by mom's cooking of course!!!!)
* * * * * * * *
-- Vin, vin! Alo? A, Mowie, ai ajuns? A nins şi acolo? Da, bine. Distracţie plăcută! Mersi.
            Punînd receptorul în furcă Alice aruncă o privire fugară ceasului. Era 11:37 ÅŸi ea terminase pregătirile. De fapt, nu ar mai fi trebuit să le facă. Sunt doar pentru mine! Oftă Alice ÅŸi tristeÅ£ea se aÅŸeză pe chipul ei de copil. Dar gândurile îi fură întrerupte de sonerie care suna cine ÅŸtie de când.
            Fără să-ÅŸi ia ÅŸorÅ£ul sau să-ÅŸi aranjeze buclele rebele care-i cădeau în dezordine per faţă, se îndreptă spre uşă cun un zâmbet de formă pe buze.
-- Da? ... Anthony?! ... Cum? ... Ce?
-- Bună. Da sunt eu. Am venit să te văd. Arăţi mirific.
            Anthony intră în apartament. BrăduÅ£ul împodobit, mâncărurile ÅŸi vechiul radiou la care se transmiteau colinde alcătuiau o atmosefră de basm. ÃŽn timp ce tânărul contemplase priveliÅŸtea, Alice se îmbrăcase cu o rochiţă simplă albă cu flori albastre ÅŸi-ÅŸi prinsese părul cu o fundă albă.
-- ÃŽÅ£i place?
--Mult, spuse Anthony zâmbind, dar rămase fermecat privind-o.
-- Ştiu că nu arăt splendid, dar nici chiar aşa, zise fata întorcându-i capul. De fapt nici tu nu arâţi rău, adăugă Alice.
            ÃŽntr-adevăr îmbrăcat cu pantaloni ÅŸi vestă de aceeaÅŸi culoare maro, cu cămaşă albă, părul aranjat ÅŸi privirea lui profundă îl făceau seducător, chiar dacă nu îşi dădea seama.
-- Toată lumea se distrează, tu de ce nu? Spuse tânărul întinzându-i un buchet imens de crizanteme albe.
-- Doamne! Ce frumoase sunt! N-am mai primit niciodată flori aşa frumoase! Exclamă fata cufundându-şi chipul între cupolele florilor. De fapt, nu am primit niciodată flori!
            Atunci tânărul observă o umbră ce trecu repede peste faÅ£a lui Alice.
-- De ce nu aÅŸteptai pe nimeni?
-- E primul Revelion pe care-l petrec singură! Bine, aproape singură, cu un zâmbet ştrengăresc.
-- Mai sunt 5 minute până la Revelion, ai nişte şampanie?
-- DeÅŸi nu beau, am!
-- Bun! Da-mi-o repede!
            Umplând 2 pahare cu ÅŸampanie, Anthony se pregăti de toast.
-- La mulţi ani! An nou fericit!
            Paharele se ciocniră ÅŸi ÅŸampania dispăru din cupa lui Anthony.
-- Hai spune-mi! Pot să te sărut?
-- Pe obraz!
            Auzind răspunsul tânărul puse paharul pe masă, se apropie ÅŸi aplecându-se o sărută încet pe obraz. DeÅŸi sărutul fusese uÅŸor ca atingerea aripii unui fluture, fata îi putea simÅ£i încordarea buzelor.
-- Şti, de fapt toare revelionurile au fost triste şi le-am petrecut singură.
-- Adică? Spuse Anthony aşezându-se pe canapea.
            Alice oftă adând ÅŸi începu:
-- Nu îl cunosc pe tatăl meu, iar mama mea a murit când eram foarte mică într-un accident. De atunci am fost crescută de o mătuşă dar şi ea a murit când aveam 14 ani şi câteva luni. M-am apucat să lucrez ca să pot să merg la şcoală. Am acceptat să stau cu Mowie în apartament ca să plătim amândouă chiria. Banii aceia, cei 30.000$ ... m-am împrumutat. Eu ... îţi mulţumesc mult, eu ... dar suspinele şi lacrimile îi înnecară glasul. Alice tremura, hohotele de plâns zguduind-o. Am plâns prea mult până acum, şi aş vrea să nu mai plâng, dar nu pot, nu pot ...
-- Gata, gata. Dacă ştiam ... spuse Anthony aproape smulgând-o de pe fotoliu şi instaland-o în braţele sale. Gata!
-- N-a vrut să îţi stric Revelionul. Te rog ...
-- Taci! Ţi-am spus să taci!
-- De aia ţi-am spus că nu vreau să te pierd. Eu ... nu am vrut pe cuvânt ...
-- Taci, taci!
            Anthony îi astupă gura cu mâna în timp ce cu cealaltă o strânse mai tare la pieptul său. Lacrimile fetei prelingându-se încet de pe obrajii ei îi udaseră cămaÅŸa dar nu-i păsa. El descoperise ceva ce-l uimise. DeÅŸi la început o văzuse ca o fată dârză, ambiÅ£ioasă ÅŸi hazlie, descoperea acum sub această mască advărata fiinţă plăpândă, blândă ÅŸi tristă care cere numai puÅ£ină dragoste ÅŸi pe care o caută cu disperare ÅŸi pentru asta de multe ori primeÅŸte lovituri greu de suportat. (awwww... hahaha... even my bad ass girls were a softy at the end of the day! Man, mushy stuff!)
-- Hai!
-- ?!
-- Mi-e foame! Vreau să mănânc!
-- Åžti ce?
-- Ce? Nu ai mâncare? Nu se poate!
-- Nu. Şti ce vreau să îţi spun?
-- Ce?
            Oftă îndelung ÅŸi apoi cu un zâmbet larg:
-- Te iubesc al naibii de mult! Nimeni n-a vrut să asculte ce ţi-am spus ţie! Te iubesc înţelegi?
-- Da! Da! Dar poţi să nu mă mai strângi aşa de gât, adăugă tânărul râzând, încercând să se elibereze din strânsoarea fetei care-l sufoca.

THE END
__________________________________________________________________

Ok, I'm just going to say - I'm really mean and sarcastic to my ten/twelve-year old self, but in truth I was a pretty cool kid :) Cheers to that child whom I miss a lot sometimes. She saw the world so much more innocently and purely than this woman now will ever be able to!
MUAH and remember to always cherrish your inner child and if he/she is gone, look for them in your own children.
It's worth while!


Mela

Comments

Popular posts from this blog

De ce nu.

My deeds 2018

Romanescul pitoresc